După un cutremur sever este imperativ să se evalueze starea de degradare a structurii de rezistenţă şi a componentelor nestructurale, pentru a se putea asigura reocuparea clădirii în condiţii de siguranţă. În procesul de evaluare seismică post—cutremur, monitorizarea seismică are un rol esenţial şi contribuie semnificativ la asigurarea performanţei structurale a clădirii.
Un sistem de instrumentare seismică avansat, înglobat în structura de rezistenţă, facilitează, în timpul cutremurului, înregistrarea acceleraţiilor în anumite puncte strategic alese. Cu ajutorul parametrilor dinamici astfel înregistraţi, printr-o prelucrare analitică se pot determina imediat şi cu grad de certitudine foarte ridicat deplasările absolute şi relative ale clădirii, produse în timpul cutremurului. În particular, raportul dintre deplasarea relativă de nivel şi înălţimea etajului, sau drift-ul, reprezintă un indicator al distorsiunii de nivel şi este corelat cu gradul de degradare a elementelor structurale sau a componentelor nestructurale (cum ar fi pereţii de compartimentare, echipamentele, instalaţiile etc). Astfel, se pot identifica și se pot localiza cu precizie, imediat după cutremur, zonele cu probabilitate ridicată de degradare a elementelelor structurale și nestructurale. În acest fel se evită investigaţiile structurale generalizate post-seism, care afectează sever funcționalitatea spațiilor investigate şi generează costuri semnificative şi întârzieri în redeschiderea clădirii.
Chiar şi la un cutremur de intesitate redusă, care în mod normal nu generează degradări la nivelul structurii de rezistenţă, instrumentarea seismică îşi dovedeşte utilitatea. Se poate emite rapid un raport de monitorizare seismică care certifică comportarea structurii la cutremur şi care poate fi prezentat ocupanţilor clădirii, pentru liniştea acestora.
În România, instrumentarea în vederea monitorizării seismice a fost prevăzută ca măsură obligatorie pentru clădirile sau construcţiile inginereşti noi, încadrate în clasa I de importanta-expunere la cutremur, conform codului de proiectare seismică P100-1/2013 intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014.
Un alt document legislativ care prevede intrumentarea seismică a clădirilor este „Regulamentul privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice riscului la cutremure şi/sau alunecări de teren", aprobat prin OMTCT/OMAI nr 1995/1160 din 2005/2006”. Caracteristicile clădirilor la care este obligatorie instrumentarea seismică sunt mai extinse faţă de cele prevăzute în P100-1, incluzând şi clădirile cu suprafaţă desfăşurată ce depăşeşte 7500 m2, indiferent de înălţime sau de amplasament. De asemenea, Regulamentul se aplică şi la clădirile existente, nu numai la cele nou construite sau reabilitate şi este obligatoriu pentru proprietarii de clădiri, instituţii publice şi autorităţi locale, operatori economici şi asociaţii de proprietari.
"Deşi noi, la SENSALL, am făcut eforturi consistente de conştientizare, acest Regulament nu este aplicat pe scară largă de către autorităţi, în pofida faptului că are un caracter obligatoriu. Prin urmare, puţinele clădiri instrumentate seismic sunt cele supuse obligativităţii rezultate din P100-1/2013, adică construcţiile de importanţa excepţională şi clădirile multietajate cu înălţime de peste 45m construite în ultimii 8 ani, deci nu foarte multe raportat la fondul construit existent. " a declarat Mihai Dragomir, Sensall Seismic