Cartea II (Despre construcții), Partea III (Roluri și responsabilități), Titlul V (Proiectanții).
Articolele 426 (alin. (1) lit. e)) și 430 (alin. (8) lit. f) și g)) stabilesc responsabilități specifice domeniului urmăririi pentru acești factori. Proiectantul are între obligațiile sale elaborarea caietelor pentru exploatare, întreținere și reparații și, după caz, a proiectelor de urmărire privind comportarea în timp a construcțiilor. Prevederea este în bună concordanță cu P 130-2025, care atribuie proiectantului elaborarea documentațiilor tehnice necesare urmăririi: pentru construcțiile noi, instrucțiunile și programul de urmărire curentă fac parte din proiectul tehnic de execuție, iar proiectul de urmărire specială este, de asemenea, o documentație elaborată de proiectant; pentru construcțiile existente, atunci când urmărirea specială este instituită în urma unei inspecții extinse sau expertize tehnice, proiectul se elaborează de un proiectant specializat, în acord cu concluziile acestora. CATUC consacră astfel la nivel legislativ responsabilitatea proiectantului pentru fundamentarea tehnică a urmăririi, fără a transfera această sarcină beneficiarului sau executantului activităților de monitorizare. Sintagma „după caz” este importantă: nu presupune existența unui proiect de urmărire specială pentru orice construcție, ci aplicarea lui în situațiile în care categoria de urmărire și condițiile concrete îl impun. Această delimitare trebuie citită împreună cu art. 550 CATUC și cu P130-2025, care stabilesc când este necesară urmărirea curentă și când se instituie urmărirea specială.
Pentru inginerii proiectanți în domeniul construcțiilor sunt prevăzute explicit „program de monitorizare în timpul construirii” și caietele de sarcini pentru exploatare, inclusiv programul de urmărire în timp al construcțiilor. Această prevedere evidențiază mai clar decât P130-2025 separarea dintre cele două etape ale monitorizării: monitorizarea în timpul construirii și urmărirea în perioada de exploatare. Chiar dacă P130-2025 se limitează exclusiv la etapa de exploatare, CATUC integrează însă explicit ambele perioade în responsabilitatea de proiectare și în documentațiile proiectului.
Din coroborarea art. 426 și 430 rezultă o structură documentară mai amplă decât cea utilizată în P 130: proiectantul poate avea de elaborat programul de monitorizare pentru execuție, programul de urmărire pentru exploatare și, atunci când este necesară urmărirea specială, proiectul de urmărire corespunzător. Aceste documente nu trebuie considerate alternative sau substituibile, ci complementare, fiecare având un rol diferit în raport cu etapa construcției și nivelul de detaliere al activității de monitorizare. CATUC nu elimină documentațiile prevăzute de P 130, ci le integrează într-un cadru mai larg, care începe încă din perioada construirii.