Monitorizarea structurală și geotehnică, adică urmărirea comportării în timp a construcțiilor, reprezintă un domeniu fundamental pentru asigurarea siguranței, durabilității și performanței tuturor tipurilor de construcții din România.

Aceasta nu se referă doar la infrastructura de transport sau la poduri, ci include o gamă largă de clădiri și structuri – de la locuințe și clădiri comerciale, până la construcții industriale și monumente istorice. În prezent, monitorizarea comportării în timp a structurilor a cunoscut o dezvoltare semnificativă, însă există încă numeroase provocări care trebuie abordate pentru a asigura o aplicare eficientă și pe scară largă a acestor practici.

Stadiul actual al monitorizării în toate tipurile de construcții

În România, monitorizarea structurală și geotehnică a evoluat considerabil în ultimii ani, în special datorită progreselor tehnologice și creșterii conștientizării importanței acesteia. Această evoluție este vizibilă nu doar în proiectele majore de infrastructură – drumuri, poduri, căi ferate – ci și în sectorul clădirilor rezidențiale, comerciale, industriale și chiar în restaurarea monumentelor istorice.

Monitorizarea este o activitate continuă, care începe încă din faza de proiectare și execuție și continuă pe întreaga durată de viață a construcției. Aceasta presupune măsurători periodice sau în timp real ale parametrilor esențiali – tasări, deplasări, fisuri, vibrații, niveluri ale apei subterane, temperaturi – pentru a detecta orice modificare care ar putea afecta integritatea structurală.

Pentru clădirile rezidențiale și comerciale, monitorizarea ajută la prevenirea degradărilor cauzate de factori precum mișcările de teren, vibrațiile din trafic sau lucrările învecinate. În sectorul industrial, monitorizarea este esențială pentru siguranța instalațiilor și echipamentelor, unde orice defect structural poate avea consecințe grave. În cazul monumentelor istorice, monitorizarea permite conservarea și protejarea patrimoniului cultural, prin detectarea timpurie a degradărilor structurale.

Provocările majore în domeniul monitorizării comportării construcțiilor

Implementarea inegală și percepția costurilor

Deși legislația impune monitorizarea pentru toate tipurile de construcții, cu excepția clădirilor mici (P+1 în mediul rural), aplicarea practică este încă limitată. În multe proiecte, monitorizarea este percepută ca un cost suplimentar, iar finanțarea insuficientă duce la omiterea sau minimalizarea acestei etape critice. Această abordare poate genera riscuri majore, mai ales în cazul clădirilor cu importanță ridicată sau în zone cu condiții geotehnice dificile.

Lipsa unui cadru normativ detaliat și aplicabil tuturor tipurilor de construcții

Deși există norme generale, acestea nu acoperă în mod uniform toate tipurile de construcții și nu oferă detalii suficiente privind metodele și frecvența monitorizării. Această lacună afectează calitatea și consistența datelor colectate, precum și capacitatea de a lua decizii informate în timp util.

Rezistența la schimbare și nivelul redus de digitalizare

Industria construcțiilor din România a fost lentă în adoptarea soluțiilor digitale și a tehnologiilor moderne de monitorizare. Această rezistență culturală limitează beneficiile pe care le-ar putea aduce monitorizarea continuă și în timp real, precum reducerea costurilor de întreținere și creșterea siguranței.

Fragmentarea responsabilităților și lipsa implicării active a beneficiarilor

Responsabilitățile privind proiectarea și implementarea monitorizării sunt adesea dispersate între proiectanți, executanți și beneficiari. Lipsa unei implicări clare și active a beneficiarilor, care ar trebui să fie principalii beneficiari ai informațiilor obținute, reduce eficiența procesului și poate duce la situații în care monitorizarea nu este realizată corect sau complet.

Necesitatea unor soluții adaptate pentru fiecare tip de construcție

Fiecare tip de construcție – clădiri rezidențiale, comerciale, industriale, infrastructură sau monumente – are particularități care impun metode și tehnologii specifice de monitorizare. Lipsa unor soluții personalizate și a unor programe clare de monitorizare pentru fiecare categorie în parte reprezintă o provocare majoră.

Perspective și recomandări pentru dezvoltarea monitorizării în România

Pentru a depăși aceste provocări și a valorifica potențialul monitorizării structurale și geotehnice, este necesar un efort coordonat între autorități, industrie, cercetare și beneficiari:

• Îmbunătățirea cadrului legislativ și normativ, astfel încât să includă cerințe clare, detaliate și aplicabile tuturor tipurilor de construcții, cu reguli precise privind frecvența și metodele de monitorizare.

• Creșterea finanțării dedicate monitorizării în toate proiectele, recunoscând monitorizarea ca o investiție strategică în siguranță și durabilitate, nu doar un cost suplimentar.

• Promovarea digitalizării și a formării profesionale pentru toate categoriile de specialiști implicați, astfel încât să se adopte pe scară largă tehnologii moderne, inclusiv monitorizarea în timp real și analiza avansată a datelor.

• Clarificarea responsabilităților și implicarea activă a beneficiarilor, care trebuie să înțeleagă importanța monitorizării și să gestioneze contractarea și implementarea acesteia cu seriozitate și transparență.

• Dezvoltarea unor soluții personalizate pentru fiecare tip de construcție, ținând cont de specificul tehnic și de riscurile asociate.

• Consolidarea colaborării între industrie, cercetare și autorități, pentru a stimula inovarea, schimbul de bune practici și adaptarea rapidă la noile cerințe și tehnologii.

Monitorizarea comportării în timp a construcțiilor este un instrument indispensabil pentru asigurarea siguranței, durabilității și performanței tuturor tipurilor de construcții din România – de la locuințe și clădiri comerciale, la infrastructură și monumente istorice. Deși au fost înregistrate progrese semnificative, în special datorită avansului tehnologic și creșterii conștientizării, provocările legate de finanțare, reglementare, cultură profesională și organizare încă limitează aplicarea pe scară largă a acestor practici.

Doar printr-un efort comun, susținut și coordonat al tuturor părților implicate, România poate transforma monitorizarea structurală și geotehnică într-un standard aplicat pe scară largă, care să protejeze investițiile și viețile cetățenilor, asigurând un mediu construit sigur, durabil și inteligent.