În România, discuția despre siguranța drumurilor și podurilor nu mai poate fi limitată la proiectare și execuție. O infrastructură continuă să „trăiască” și după recepție, iar adevărata ei performanță se vede în modul în care se comportă în exploatare. În acest context, noul Normativ P130-2025 privind urmărirea comportării în exploatare a construcțiilor devine un document esențial – nu pentru că înlocuiește normativele existente, ci pentru că le reunește într-un cadru coerent, consolidând responsabilitatea tuturor celor implicați în administrarea infrastructurii.

Adoptat prin Ordinul MDLPA nr. 770/30.05.2025 și publicat în Monitorul Oficial nr. 568 bis din 19 iunie 2025, P130-2025 actualizează cerințele privind organizarea, documentarea și implementarea urmăririi comportării construcțiilor pe toată durata de viață.

1. Fundamentul legal al urmăririi comportării în timp

Legea 10/1995 privind calitatea în construcții definește clar responsabilitățile privind comportarea în exploatare și introduce obligația ca aceasta să fie urmărită sistematic, în special pentru construcțiile de importanță ridicată. Nerespectarea obligațiilor privind urmărirea comportării în timp, precum și necompletarea sau nepăstrarea cărții tehnice constituie contravenții.

Complementar, HG 766/1997, prin Regulamentul privind urmărirea comportării în exploatare, stabilește cadrul unitar în care această activitate trebuie realizată de către investitori, proiectanți, executanți, proprietari și administratori. Regulamentul nu se limitează la inspecții vizuale, ci definește și rolul măsurătorilor, al intervențiilor în timp și al documentării tehnice.

P130-2025 preia aceste cerințe și le dezvoltă, standardizând un proces continuu, coerent și documentat, în acord cu direcțiile europene privind managementul ciclului de viață al infrastructurilor.

2. Normativele de drumuri și poduri: cum arată obligația în practică

În infrastructura rutieră și de poduri, obligația urmăririi comportării se aplică printr-o serie de reglementări tehnice sectoriale, elaborate și utilizate în timp de instituțiile responsabile cu administrarea drumurilor naționale și locale. Aceste documente — AND 522-2002, AND 534-1998, CD 138-2010 și altele — sunt instrumente solide de gestionare operativă, având rolul de a sprijini administratorii de drumuri în inspecțiile vizuale, inventarierea defectelor și prioritizarea intervențiilor.

Este important de subliniat că aceste instrumente nu concurează cerințele din Legea 10/1995 sau din P130-2025, ci le completează într-o manieră naturală, făcând legătura între exploatarea de zi cu zi și cerințele structurale sau normativele europene. Ele reprezintă o parte esențială din activitatea de urmărire curentă și creează un limbaj comun între inspectorii din teren, proiectanți, administratori și experți.

2.1. AND 522-2002 – Instrucțiuni pentru stabilirea stării tehnice a unui pod

Instrucțiunile AND 522-2002 sunt folosite de către administratorii de drumuri ca instrument practic pentru clasificarea tehnică a podurilor în vederea organizării lucrărilor de întreținere. Ele introduc indicatori simpli, intuitivi, obținuți prin evaluări vizuale, care permit încadrarea podurilor în clase tehnice pe baza unui indice IST.

Acest mecanism ajută la:

• identificarea rapidă a defectelor aparente;
• consemnarea uniformă a stării elementelor podului;
• prioritizarea intervențiilor de întreținere;
• monitorizarea evoluției defectelor de la un an la altul.

Trebuie înțeles corect rolul acestui document: AND 522 nu este un normativ de evaluare structurală, nu estimează capacitatea portantă și nu verifică cerința fundamentală de rezistență și stabilitate. El rămâne un instrument operațional valoros, necesar pentru urmărirea curentă, care lucrează în paralel cu normativele dedicate evaluării structurale (ex. CD 138-2010) și cu cerințele P130-2025 privind monitorizarea comportării.

2.2. AND 534-1998 – Manual pentru identificarea defectelor aparente la podurile rutiere

AND 534-1998 este un manual tehnic utilizat extensiv în domeniul întreținerii podurilor. El pune la dispoziție o clasificare coerentă și detaliată a defectelor vizibile, contribuind la uniformizarea modului în care degradările sunt identificate și raportate.

Manualul descrie:

• tipologii de fisuri și exfolieri;
• degradări ale aparatelor de reazem și ale rosturilor;
• deformări locale și tasări;
• degradări ale elementelor de infrastructură și suprastructură.

Scopul său este clar definit: să sprijine activitatea de inspecție vizuală și să ofere o bază comună pentru comunicarea tehnică. Ca și AND 522, manualul nu este un instrument de expertizare structurală, ci un suport operațional fundamental pentru activitatea de urmărire curentă.

3. Unde intervine P130-2025 și cum se integrează cu normativele sectoriale

P130-2025 nu înlocuiește documentele sectoriale, ci se așază deasupra lor ca normativ orizontal, definind modul în care urmărirea comportării în exploatare trebuie:

• concepută,
• instrumentată,
• documentată,
• interpretată,
• raportată pe durata de viață a construcției.

Pentru poduri și lucrări rutiere, acest lucru înseamnă:

• integrarea datelor din inspecțiile vizuale în jurnalul evenimentelor și în programul de urmărire;
• stabilirea de praguri de avertizare și indicatori măsurabili;
• aplicarea, acolo unde este justificat, a monitorizării automate;
• corelarea inspecțiilor curente cu evaluările structurale detaliate, realizate conform normativelor armonizate cu Eurocodurile (de ex. CD 138-2010).

Astfel, AND 522 și AND 534 rămân instrumente operaționale esențiale, iar P130-2025 le completează cu cerințele referitoare la comportarea structurală reală, oferind un cadru unitar, predictibil și aliniat cu standardele europene.

4. Tendințe europene și mondiale în monitorizarea infrastructurii

În ultimul deceniu, la nivel global se observă o schimbare clară în abordarea infrastructurilor:

 1. Trecerea de la inspecții vizuale la monitorizare continuă (SHM – Structural Health Monitoring)

Țări precum Germania, Olanda, Japonia, Coreea de Sud și SUA folosesc deja sisteme integrate de monitorizare automată pentru poduri și lucrări geotehnice, incluzând:

• senzori de deplasare, vibrație și tensiuni;
• rețele de instrumentație geotehnică;
• monitorizare GNSS de înaltă precizie;
• tehnologii digitale, gemeni digitali și modelare predictivă.

2. Adoptarea Eurocodurilor și a standardelor CEN/ISO pentru monitorizare

Europa merge spre:

• management pe ciclul de viață,
• evaluare periodică a performanței,
• strategii de intervenție bazate pe risc.

Această direcție este susținută de platforme precum JRC – Joint Research Centre, COST Actions, IABMAS și grupurile de lucru CEN pentru infrastructuri reziliente.

3. Digitalizarea infrastructurii

Digital Twins, BIM, integrarea datelor multisursă și sisteme de alertare timpurie devin practici obișnuite în proiecte noi și în reabilitări majore.

4. Managementul riscului ca ax central

Au loc treceri conceptuale clare:

• de la „inspecție anuală” → la „supervizare continuă bazată pe risc”
• de la „reparații după defect” → la „predictiv, înainte de degradare”

P130-2025 este, așadar, aliniat la tendințele internaționale și creează contextul ca România să adopte aceste bune practici la scară națională.

5. Rolul APMGS în acest nou ecosistem și invitație la colaborare

APMGS promovează o abordare integrată și colaborativă asupra monitorizării infrastructurii, respectând rolul fiecărei instituții din domeniu — fie că vorbim despre CNAIR, APDP, mediul academic, comunitatea internațională IABMAS sau specialiștii din sectorul privat.

APMGS acționează ca platformă profesională deschisă, cu misiunea de a:

• facilita dialogul tehnic între proiectanți, executanți, administratori, experți și autorități;
• susține formarea continuă în domeniul monitorizării geotehnice și structurale;
• accelera adoptarea soluțiilor digitale și a celor de monitorizare automată;
• promova bune practici europene și internaționale în România;
• construi o cultură a prevenției, fundamentată pe responsabilitate și pe date reale.

Invitație deschisă

APMGS invită toate instituțiile, companiile, specialiștii și organizațiile profesionale să se alăture acestui efort.
Suntem deschiși:

• să construim grupuri de lucru tematice,
• să dezvoltăm ghiduri tehnice,
• să colaborăm în proiecte pilot,
• să contribuim împreună la o infrastructură mai sigură și mai durabilă.

P130-2025 aduce o aliniere necesară. Documentele din domeniul drumurilor și podurilor – AND 522, AND 534 și celelalte instrucțiuni sectoriale – își păstrează rolul lor operațional, iar P130-2025 le completează, adăugând componenta critică a monitorizării comportării structurale.

Împreună, ele formează cadrul profesionist prin care România poate asigura siguranța, durabilitatea și predictibilitatea infrastructurii, într-o manieră modernă, responsabilă și sustenabilă, în acord cu tendințele europene și globale.

APMGS rămâne un partener deschis și activ în acest proces – și un catalizator al colaborării dintre toate instituțiile și profesioniștii care își doresc un viitor mai sigur pentru infrastructura României.