În ediția din august 2025 a revistei Agenda Construcțiilor, Mariana Garștea, președinta Asociației Profesionale pentru Monitorizare Geotehnică și Structurală (APMGS), atrage atenția asupra unui moment critic pentru infrastructura de transport din România.

Potrivit acesteia, deși țara se confruntă cu un deficit bugetar important, există o presiune tot mai mare din partea Comisiei Europene și prin programele de finanțare europeană (PNRR și fondurile structurale 2021–2027) pentru finalizarea proiectelor deja începute, în special în domeniul rutier. În schimb, infrastructura feroviară rămâne cel mai deficitar segment, cu întârzieri majore și lipsa sistemelor moderne de monitorizare.

Un punct central al opiniei este intrarea în vigoare a P130/2025, care face obligatorie monitorizarea automată a infrastructurii critice și marchează trecerea de la o abordare reactivă la una preventivă și predictivă. Această schimbare de paradigmă poate ridica standardele în construcții și întreținere, dar implementarea eficientă depinde de pregătirea tehnică a autorităților și de profesionalizarea managementului public.

"În 2025, România se află într-un moment de răscruce în ceea ce privește investițiile în infrastructura de transport. Deși ne confruntăm cu un deficit bugetar considerabil, limitările financiare sunt parțial compensate de presiunea exercitată de Comisia Europeană pentru implementarea proiectelor din PNRR și a celor finanțate prin fondurile structurale 2021-2027. Vedem o concentrare pe finalizarea proiectelor deja începute - în special în zona rutieră (autostrăzi, drumuri expres) - însă lansarea de noi proiecte este întârziată din cauza blocajelor administrative și a lipsei de maturitate în pregătirea tehnică.

Infrastructura feroviară rămâne cel mai deficitar segment, cu un grad scăzut de execuție și întârzieri majore în modernizarea liniilor de cale ferată. Pe termen mediu, se conturează tot mai clar nevoia unei abordări integrate: mentenanță predictivă, digitalizare, eficientizarea costurilor și profesionalizarea managementului public. Intrarea în vigoare a P130/2025 creează un cadru nou, coerent, pentru infrastructura critică, care pune accent pe siguranță și monitorizare. Aceasta va influența pozitiv selecția și dezvoltarea viitoarelor proiecte. Din perspectiva APMGS, ne așteptăm ca această reglementare să ridice standardele și să încurajeze investițiile durabile.

Până în iulie 2025, monitorizarea structurală și geotehnică în România a fost adesea tratată ca un element opțional în proiectele de infrastructură, aplicabil doar în cazurile finanțate european sau în situații de criză. O bună parte dintre lucrările majore nu aveau integrați senzori de monitorizare automată, iar verificările se făceau manual, rar și cu acoperire limitată. Această abordare reactivă a contribuit la agravarea riscurilor structurale și la intervenții tardive, costisitoare. Intrarea în vigoare a P130/2025 schimbă fundamental această paradigmă: monitorizarea automată devine obligatorie pentru lucrările de infrastructură critică, iar cerințele minime privind tipurile de senzori, frecvența măsurărilor și integrarea cu platforme digitale sunt clar reglementate.

În prezent, monitorizarea se realizează prin sisteme integrate - senzori de deplasare, înclinometre, piezometre, tasometre, accelerometre - conectate la platforme cloud, capabile să genereze alerte automate și rapoarte predictive. APMGS susține acest proces prin oferirea de ghiduri tehnice, cursuri de formare pentru autoritățile contractante și consultanță în specificarea corectă a cerințelor în caietele de sarcini. Practic, ne aflăm în tranziția de la monitorizare reactivă la una preventivă și predictivă, cu rol strategic în durabilitatea investițiilor publice.

Siguranța infrastructurii de transport este una dintre cele mai acute probleme în România. În sectorul rutier, avem sute de poduri cu durată de viață depășită, fără inspecții structurale actualizate, iar accidentele cauzate de degradarea infrastructurii cresc în frecvență. Lipsa întreținerii periodice, a evaluărilor tehnice bazate pe date obiective și a personalului specializat agravează riscurile. În sectorul feroviar, pe lângă întârzierile istorice în modernizarea infrastructurii, există o lipsă de sisteme automate de detecție a deformărilor și a defectelor critice - ceea ce duce la o viteză medie de circulație de sub 50 km/h în multe zone.

În zona fluvială, problemele sunt mai puțin vizibile, dar deloc neglijabile: digurile și structurile portuare sunt expuse riscului de colaps în caz de inundații, iar lipsa monitorizării automate crește vulnerabilitatea în fața fenomenelor extreme. Adoptarea P130/2025, care face obligatorie monitorizarea automată a infrastructurii critice, este un pas major spre creșterea siguranței, dar implementarea eficientă depinde de capacitatea autorităților de a aplica această lege, de bugetele alocate și de disponibilitatea de a colabora cu specialiști.

APMGS avertizează că fără un cadru instituțional consolidat și fără investiții în educarea personalului tehnic, această reglementare riscă să rămână doar o bifă formală. Siguranța trebuie să fie obiectiv măsurabilă, nu subiectiv interpretabilă.", a declarat Mariana Garștea, președinta Asociaţiei Profesionale pentru Monitorizare Geotehnică și Structurală (APMGS) în revista Agenda Construcțiilor, ediția august 2025