Într-o țară cu risc seismic ridicat, precum România, siguranța clădirilor nu mai este doar o chestiune tehnică, ci și o preocupare de interes public.

Mulți proprietari locuiesc în imobile vechi, care nu au fost expertizate și, implicit, nu există informații obiective despre nivelul lor real de siguranță. Cât de mare este riscul real și cât ține de necunoaștere? Care sunt consecințele pentru proprietari, pentru piața imobiliară și pentru economie în cazul unui cutremur major?

Riscul seismic nu se vede, dar se simte. De ce expertiza clădirilor este vitală pentru siguranța ta și a comunității
În interviul de față, reprezentanții Asociației Inginerilor Constructori Proiectanți de Structuri (AICPS) explică clar rolul expertizei tehnice, impactul încadrării în clasele de risc seismic, costurile consolidării versus efectele unui dezastru și importanța colaborării între proprietari, autorități și specialiști pentru reducerea riscului seismic. O discuție esențială pentru oricine vrea să înțeleagă realitatea riscului seismic în România și să ia decizii informate privind siguranța locuinței și a comunității.

Capital: Cât de mare este, în realitate, riscul pentru proprietarii care locuiesc într-o clădire care nu a fost expertizată? Vorbim despre necunoaștere sau despre un pericol major ignorat?
AICPS: În majoritatea cazurilor vorbim, înainte de toate, despre necunoaștere. O clădire care nu a fost expertizată nu este automat o clădire periculoasă, dar nici nu avem informații obiective despre nivelul ei real de siguranță. Problema este că, în lipsa unei evaluări tehnice, proprietarii și autoritățile nu știu dacă acea clădire – din diferite cauze ce țin de multe ori de vechimea clădirii și potențiale degradări suferite la cutremure anterioare – se comportă bine sau vulnerabil în fața unui cutremur major. Expertiza tehnică nu este un instrument de alarmare, ci unul de clarificare – de îndepărtare a incertitudinii. Odată ce expertiza tehnică există se poate trece și la un plan cu măsuri de acțiune pentru punere în siguranță.

Expertiza tehnică stabilește, pe baze inginerești, care este nivelul de siguranță al construcției și dacă sunt necesare măsuri de intervenție. Riscul real apare atunci când această necunoaștere persistă ani sau decenii și deciziile privind întreținerea sau intervențiile asupra clădirii se iau fără o înțelegere corectă a comportării structurale. Și în acest fel – păstrând starea de necunoaștere – structura se degradează accelerat.

Capital: Cum influențează încadrarea într-o clasă de risc seismic valoarea de piață a unui apartament? Există diferențe clare de preț?
AICPS: Încadrarea într-o clasă de risc seismic are, în mod firesc, un impact asupra valorii de piață a unui apartament, pentru că ea reflectă nivelul de siguranță structurală al clădirii. În cazul imobilelor încadrate în clase de risc seismic ridicat, în special RS1, există o scădere reală, verificabilă a atractivității pe piață, atât din cauza percepției de risc, cât și din cauza restricțiilor legale privind tranzacționarea, finanțarea prin credit ipotecar și asigurarea acestor clădiri.

Citește mai mult la: https://www.capital.ro/aicps-blocul-meu-a-rezistat-in-1977-deci-este-sigur-cat-de-periculoasa-este-aceasta-concluzie.html