De ce podurile, fie ele rutiere sau feroviare, încă nu sunt infrastructura de transport promisă, la calitatea şi nivelul tehnic pe care le vedem în afară şi pe care şi România le merită?
Am discutat despre acest subiect şi despre ce se poate face pentru a avea poduri care nu mai cedează, afectate de probleme cu structura, cu doamna Mariana Garştea, CEO Sixense România.
Compania pe care o conduce oferă soluţii digitale şi expertiză pentru prelungirea duratei de viaţă a mediului construit, iar recent s-a autorizat ca laborator de analize şi încercări în construcţii, ceea ce înseamnă că execută inclusiv încercările suprastructurilor cu acţiuni de probă (statice şi dinamice), pentru a verifica siguranţa structurală a podurilor. Sixense România activează de peste 12 ani pe piaţa locală şi mare parte din activitatea sa vizează chiar menţinerea sănătăţii structurale a infrastructurii de transport. Mai multe ne-a povestit doamna Garştea în interviul următor.
În acest moment, există multe poduri care urmează să fie date în folosinţă peste tot în ţară. Care sunt cele mai importante aspecte tehnice şi financiare care trebuie să fie luate în considerare şi implementate, pentru a ne asigura că în exploatare ajung doar poduri sănătoase structural?
Ca să avem poduri sănătoase structural, sigure, reziliente, pe lângă respectarea legislaţiei în vigoare, e nevoie ca fiecare dintre cei implicaţi în etapele de dezvoltare a acestor suprastructuri să se asigure că fiecare lucrare este executată cu maximă responsabilitate şi cu gândul la viitor, fie că vorbim despre studii de teren, proiectare etc.
Avem două categorii mari de lucrări de suprastructuri în prezent: suprastructuri noi şi cele care sunt în operare şi trec prin anumite lucrări de reabilitare sau consolidare.
Fie că vorbim despre o structură nouă sau în operare, strict legat de lucrările de urmărire a comportării în timp pe durata lucrărilor de execuţie, am întâlnit foarte puţine proiecte care să aibă în proiectul tehnic - şi proiectul de monitorizare structurală în faza de execuţie şi cu adaptare la faza de exploatare. Astfel, se ajunge în faza de exploatare cu zero informaţii referitor la comportarea suprastructurii pe durata lucrărilor de execuţie.
În lipsa acestor informaţii, singurele lucrări care furnizează informaţii şi care sunt obligatorii conform STAS 12504-86 pentru podurile cu alcătuire statică particulară şi cu deschideri peste 30,00m sunt încercările cu probă. Aceste lucrări se execută înainte de darea în exploatare.
Prin încercările statice si dinamice se urmăreşte şi se verifică prin măsurători de deformaţii şi deplasări în punctele caracteristice, funcţionalitatea sub sarcini statice si dinamice. În concordanţă cu prevederile de calcul şi rezultatele masuratorilor, se determină stabilitatea şi rezistenţa structurii sub acţiuni statice şi dinamice.
Valorile eforturilor secţionale (deformaţiilor) produse de încărcările de probă, trebuie să fie comparabile cu valorile efectelor similare încărcărilor de proiectare, pentru a obţine un răspuns relevant al structurii, dar trebuie să fie limitat la valori care să evite supraîncărcarea structurii sau deteriorarea acesteia, de exemplu printr-o fisurare ireversibilă.
Tot procesul ne spune informaţii esenţiale despre rezistenţa şi stabilitatea unei structuri, despre comportarea sa elastică, dar şi despre deformaţiile sau deplasările anumitor secţiuni, cu scopul de a stabili conformitatea folosirii acelui pod în condiţii 100% sigure.
Încercarea, ce poate fi cu acţiuni permanente (constante) şi cu acţiuni de probă (variabile), reprezintă testul suprem că suprastructura se comportă aşa cum a fost proiectată, deci că este construită să reziste, pe de o parte.
Iar pe de altă parte, în cazul podurilor deja date în exploatare, este modalitatea cea mai eficientă să aflăm care este gradul de uzură al podului, precum şi în ce măsură a fost acesta afectat de: încărcările repetitive din trafic, de factori nefavorabili externi, de depăşirea greutăţilor maxime ale vehiculelor angajate în traversarea structurii, de acţiunea terenului din amplasamentul structurii şi/ sau obstacolului traversat, de corectitudinea lucrărilor de întreţinere realizate anterior sau chiar de anumite erori de execuţie.
Chiar noi, la Sixense România, am gestionat câteva zeci de lucrări de încercări pentru mai multe suprastructuri (poduri, pasaje, viaducte) de peste tot din ţară, numai în ultimele câteva luni.
Dacă ne concentrăm pe ultimele etape - încercarea şi monitorizarea în exploatare -, ce presupune acest proces de testare şi de ce anume ţine realizarea lui corectă? Care sunt principalele provocări pentru aceste tipuri de lucrări?
Voi rezuma doar câteva dintre cele mai importante provocări.
Primul aspect care ar trebui luat în considerare cu o foarte mare seriozitate porneşte chiar de la bugetarea acestui tip de lucrări. Aşa cum am explicat deja, importanţa acestora este crucială, prin urmare bugetarea lucrărilor de încercare prin acţiuni de probă, atunci când este cazul, trebuie prevăzută de la bun început ca o prioritate, aşa cum sunt prevăzute proiectarea, execuţia etc.
De asemenea, este nevoie de o expertiză reală pentru elaborarea proiectului de încercare - ce trebuie elaborat de proiectantul lucrării. Recomandarea pe care o pot face aici pentru factorii de decizie şi autorităţile gestionare de infrastructură este să aleagă cu atenţie proiectanţii cu care fac echipă: este nevoie de un know-how specific pentru a realiza acest proiect de încercare - şi nu oricine poate sau are cunoştinţele necesare pentru a-l face corect. Iar de acest punct depind tot procesul ulterior şi plus valoarea pe care o aduce întreaga operaţiune la prelungirea duratei de viaţă a unui pod.
Nu în ultimul rând, procesul de încercare porneşte de la o instrumentare corectă. Un proiect de încercare nu trebuie făcut doar din birou, ci este important să poată fi implementat în teren. Iar în acest sens, este de fapt necesară o colaborare foarte bună şi strânsă între echipa de proiectare şi echipa de instrumentare şi monitorizare.
Pentru a ne asigura că derulăm un proces cât mai corect din punct de vedere tehnic, este nevoie de un dialog continuu şi de un parteneriat în care există deschidere, dezbatere şi colaborare între specialităţile implicate.
În cele din urmă, vorbim despre un proces complex, care presupune o expertiză foarte specifică. Noi am primit chiar recent autorizarea ca laborator de analize şi încercări în construcţii, ceea ce este o dovada în plus a calităţii asigurate acestor lucrări de către echipa Sixense România.
Totuşi, de ce au loc încă incidente care se încheie cu blocarea traficului, închiderea temporară a circulaţiei sau, mai rău, cu accidente grave cum ar fi prăbuşirea suprastructurilor? Ce se poate face mai concret?
Este foarte clar că avem de-a face cu o infrastructură de transport care are nevoie de întreţinere eficientă şi proactivă în acest moment, pentru a-şi continua funcţionarea în condiţii de siguranţă.
Simplu spus, podurile îmbătrânesc şi se degradează şi, nefiind incluse într-un proces de întreţinere şi mentenanţă care să vizeze cu adevărat un interes pe termen lung faţă de sănătatea lor structurală, prezintă tot felul de probleme, printre care cele menţionate de dvs. şi care, din păcate, sunt un caz din ce în ce mai frecvent întâlnit în realitate.
Fără să fie luate măsurile necesare pe care le-am menţionat deja mai sus - urmărirea comportării pe durata lucrărilor de execuţie, evaluarea lor prin lucrări de încercări statice, dinamice, bugetarea şi realizarea corectă a proiectelor de încercare, respectiv un proces proactiv de urmărire a comportării în exploatare -, suprastructurile devin pur şi simplu vulnerabile şi cedează, punând în pericol siguranţa comunităţilor.
Cred că noi toţi, cei care activăm în industria de construcţii, indiferent de ce parte am fi, avem o datorie şi o responsabilitate uriaşe: să colaborăm pentru a duce la bun sfârşit proiecte care să reziste peste generaţii. Sunt uluită de fiecare dată când descopăr că nu toţi profesioniştii acţionează pe un astfel de considerent şi tratează lucrurile superficial, deşi vorbim despre o infrastructură critică şi despre un subiect cu care nu ne jucăm: siguranţa şi sănătatea structurală.
Foarte concret şi pe scurt, reiau ceea ce am explicat deja mai sus: autorităţile, proiectanţii, constructorii şi echipele de instrumentare şi monitorizare ar trebui să trateze aceste încercări cu acţiuni de probă ale suprastructurilor - cu maximă seriozitate, alocându-se bugetul şi disponibilitatea necesare pentru a realiza profesionist aceste lucrări.
De ele depinde modul în care se comportă şi stă în picioare podul pe care zeci, sute sau chiar mii de oameni îl traversează zi de zi.
Articol apărut în www.bursa.ro