Campania de comunicare „Vocea membrului APMGS” îl are astăzi în prim-plan pe Vlad Lupășteanu, membru și reprezentant APMGS zona Nord-Est, care împărtășește experiența sa privind provocările întâmpinate și lecțiile învățate de-a lungul carierei, proiectele de anvergură care i-au influențat parcursul profesional, rolul colaborării multidisciplinare și importanța ridicării standardului profesional în rândul inginerilor din domeniu.
Domnul Vlad Lupășteanu este șef de lucrări în cadrul Departamentului de Beton, Materiale, Tehnologie și Management al Facultății de Construcții și Instalații din Iași, Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi”, unde se ocupă, printre alte activități didactice, de activitatea de cercetare în domeniul consolidării structurilor și al urmăririi comportării în timp a construcțiilor. De asemenea, este Manager General – Șef de Laborator al companiei TEHNOCONS DESIGN, companie care se ocupă cu proiectarea, execuția, expertizarea și urmărirea comportării în timp a construcțiilor.
💬 Ce înseamnă monitorizarea (geotehnică/structurală) pentru tine, în munca de zi cu zi?
Activitatea de monitorizare pe care o prestăm în mod curent este destul de diversă, fiind adaptată cerințelor particulare ale diferitelor proiecte în care suntem implicați. Fie că ne adresăm construcțiilor aflate în faza de execuție sau celor aflate deja în etapa de exploatare, provocarea centrală rămâne mereu cea de a găsi cele mai eficiente metode de monitorizare structurală și geotehnică.
💬 Care este proiectul care te-a învățat cel mai mult și care a fost „lecția-cheie"?
Proiectele care contribuie cel mai mult la îmbunătățirea și aprofundarea cunoștințelor sunt cele care reunesc echipe cât mai largi de specialiști. Abordarea interdisciplinară generează mereu noi perspective.
💬 Ce mesaj ai pentru autorități sau colegii din domeniu privind implementarea și bugetarea UCT?
Din experiența ultimilor ani, cred că principala recomandare este de a aborda cât mai riguros problema activităților de UCT încă din faza de analiză tehnico-economică a proiectelor de construcție. Tratarea acestui subiect la capitolul "diverse" ne pune, de multe ori, în situația de a nu avea mijloacele necesare implementării unor programe de monitorizare adecvate în fazele de execuție și/sau de exploatare.
💬 Din experiența dvs. dublă – universitară și aplicată –, unde vedeți cea mai mare ruptură între cercetarea de laborator și implementarea practică a programelor de urmărire a comportării în timp (UCT)? Ce ar trebui schimbat pentru ca monitorizarea să devină o etapă firească în exploatarea clădirilor publice?
În zona academică și de cercetare, subiectul urmăririi comportării în timp nu are o popularitate extrem de ridicată, această situație fiind, în principal, rezultatul finanțării deficitare a programelor de cercetare pe teme specifice acestui domeniu. Centrele universitare rămân totuși un pol important de expertiză, iar suplimentarea programelor de cercetare sau crearea de parteneriate de tip public-privat pot contribui semnificativ la dezvoltarea domeniului urmăririi comportării în timp.
💬 Formarea specialiștilor rămâne o verigă critică în domeniul monitorizării. Care considerați că sunt competențele tehnice și analitice minimale pe care ar trebui să le aibă un specialist în urmărirea comportării în timp – pentru a putea interpreta corect datele și a face recomandări documentate?
Urmărirea comportării în timp a construcțiilor este un domeniu de graniță care, pentru a fi corect abordat, necesită cunoștințe destul de bine aprofundate din mai multe specializări ale ingineriei civile (proiectare structurală și/sau geotehnică, ingineria și durabilitatea materialelor de construcție, tehnologia execuției, teste și încercări de laborator etc.). Mai mult decât atât, activitatea de urmărire a comportării în timp ar trebui să fie mereu rezultatul angrenării unei întregi echipe de specialiști. Cu toate acestea, această abordare solidă și riguroasă nu este mereu întâlnită în practică. Creșterea nivelului de calitate poate fi obținută inclusiv prin implementarea unei forme de autorizare și certificare a specialiștilor în domeniul urmăririi comportării în timp a construcțiilor, similar altor calificări tehnico-profesionale pe care le regăsim în România.